Talentul artistic vine adesea cu un preț. Mulți dintre artiștii ale căror opere le admirăm atât de mult s-au luptat cu bolile mentale. Primul despre care aș dori să scriu este…
Vincent Van Gogh (1853-1890)
O caracteristică izbitoare a faimosului tablou a lui Van Gogh “The Starry Night” este coroana galbenă care înconjoară stelele. Galbenul caracterizează multe dintre picturile acestui postimpresionist olandez, iar multe speculații gravitează in jurul fascinației lui Van Gogh pentru acest pigment vibrant. Îi plăcea pur și simplu culoarea sau preferința lui era influențată de o anumită afecțiune psihiatrică?
Deoarece numeroase tulburări au fost diagnosticate postmortem la acest artist, au fost propuse numeroase teorii referitoare la starea psihică a lui Van Gogh. Două teorii se concentrează pe motivul pentru care a folosit atât de mult galben.
În primul rând, Van Gogh era mare amator de absint. Creat în Elveția în anul 1700, absintul a fost inițial destinat medicinei. Absintul conține anason, chimen și pelin. Dar ceea ce da numele și notorietatea absintului este pelinul (stiintific numit artemisia absinthium), care conține tujon, o substanță cu proprietăți psihedelice, asemănătoare peyote-ului sau ciupercilor halucinogene. Consumul excesiv de absint poate determina consumatorul să vadă toate obiectele într-o nuanță galbenă. Cu toate acestea, investigațiile efectuate în 1991 au arătat că o persoană ar trebui să bea 182 litri de absint pentru a se produce acest efect vizual. Prin urmare, această teorie nu este credibilă.
A doua explicație ar fi supradozajul digitalic. Persoanele intoxicate cu acest medicament văd adesea lumea într-o nuanță galben-verzuie și acuză vederea unor pete galbene încojurate de coroane, la fel ca cele din tabloul “The Starry Night”. Este posibil ca medicul artiștilor, Paul Ferdinand Gachet, să fi tratat epilepsia lui Van Gogh cu digitală, o practică obișnuită la acea vreme. Într-unul dintre cele trei portrete ale lui Gaghet făcute de Van Gogh, medicul ține în mână o tulpină de Digitalis purpurea, planta din care este extras medicamentul.
Dovezile sugerează că Van Gogh ar fi suferit de tulburare bipolară, cunoscută anterior ca depresie maniacală, boală care l-a răpus în final, luându-și viața în 1890, la vârsta de 37 de ani.
“Oh, if I could have worked without this accursed disease – what things I might have done, isolated from others, following what the country said to me”, a scris el în una dintre ultimele sale scrisori.