Canabisul și dependența de canabis

Nume de stradă: marijuana, iarbă, cânepă, weed, Mary Jane, ganja

Canabisul, cunoscut și sub numele de marijuana sau iarbă, este un drog psihoactiv din planta de Cannabis sativa. Este cel mai utilizat drog ilicit din lume, cu aproximativ 192 milioane de utilizatori la nivel global (conform unui studiu din 2019). Este în mare măsură utilizat în rândul tinerilor (15 – 34 de ani).

Scurt istoric al canabisului

Cannabis Sativa este printre primele plante cultivate de om. Primele dovezi ale consumului de canabis au fost găsite în China, unde descoperirile arheologice și istorice indică faptul că planta respectivă a fost cultivată pentru fibre începând cu 4.000 î.Hr. Cu fibrele obținute din tulpinile de canabis, chinezii au fabricat corzi, frânghii, textile și chiar hârtie. Textile și hârtia făcute din canabis au fost găsite în mormântul împăratului Wu (104-87 î.e.n.) din dinastia Han. Din Asia canabisul s-a răspândit pe tot globul de-a lungul mai multor milenii și a fost cunoscut de medicina occidentală începând cu secolul al XVIII-lea.

Chinezii au folosit ca hrană fructele de canabis, aceste fructe fiind mici (3-5 mm), eliptice, netede, cu coajă tare și o singură sămânță. Primele dovezi ale utilizării acestor semințe au fost găsite în timpul dinastei Han (206 î.e.n. – 220 d.Hr.). Până în prezent în Nepal semințele sunt utilizate pentru fabricarea uleiului de bucătărie.

Primul caz documentat de utilizare a canabisului medicinal datează din 2800 î.Hr., când a fost inclus în farmacopeea împăratului Shen Nung (considerat ca părintele medicinei chineze). La începutul erei creștine, Hua T’o, fondatorul chirurgiei chineze (110 d.Hr.), a folosit un compus al plantei, administrat cu vin, pentru a anestezia pacienții în timpul operațiilor chirurgicale. Indicațiile terapeutice ale canabisului sunt menționate în textele hindușilor indieni, asirienilor, grecilor și romanilor. Aceste texte arată folosirea canabisul ca tratament pentru diverse probleme de sănătate, precum artrita, depresia, amenoreea (lipsa ciclului menstrual), inflamația, durerea, lipsa poftei de mâncare și astmul. Până în prezent medicii chinezi folosesc semințele de canabis ca laxativ. Semințele de canabis sunt deficitare în D9-tetrahidrocannabinol (D9-THC), care este considerat principalul constituent psihoactiv al plantei, fiind compuse în principal din acizi grași esențiali și proteine. Unul dintre acești acizi grași, cum ar fi acidul g-linoleic, este considerat ca având efecte terapeutice, fiind recomandat pentru eczeme, psoriazis și utilizarea sa orală pentru ateroscleroză, osteoporoză, artrita reumatoidă și alte boli inflamatorii.

Prima referință a utilizării canabisului ca drog psihoactiv se află și în pen-ts’ao ching (cea mai veche farmacopee din lume menționată mai sus): „dacă ma-fen (fructul canabisului) va fi luat în exces va produce viziuni cu diavoli pe termen lung, va face posibilă comunicarea cu spiritele și va face corpul mai ușor”.

În India, consumul de canabis a fost larg răspândit, atât în scop medicinal, cât și în scop recreațional. Având o directă asociere cu religia, plantei i s-au atribuit caracteristici sacre. Atharva Veda, o colecție de texte indiene sacre, menționează canabisul ca fiind una dintre cele cinci plante sacre, referindu-se la el ca „sursă de fericire, donator de bucurie și aducător de libertate”. Prin urmare, consumul de canabis a devenit parte a numeroaselor ritualuri religioase din acea regiune. În budismul tantric, care a fost dezvoltat în Himalaya, canabisul a fost folosit pentru a facilita meditația.

În Europa, dovezile istorice și arheologice sugerează prezența canabisului înainte de epoca creștină. Se pare că planta a fost adusă de invadatorii sciți, care provin din Asia Centrală și au ajuns aproape de Mediterana. În anul 450 î.Hr., Herodot a descris o ceremonie funerară scitică și a descris cum se inhalau vaporii obținuți prin arderea semințelor de canabis cu scopuri ritualice și euforice. Această descriere a fost confirmată ulterior de arheologii care au găsit semințe carbonizate de canabis în mormintele scitice din Siberia și Germania.

În timpurile moderne, canabisul este folosit în scopuri recreative, medicinale, religioase sau spirituale. A jucat un rol esențial în mișcarea de contracultură („hippie”) a tinerilor din anii 1960 și este asociat cu arta și muzica acestei perioade.

Farmacologia canabisului

Canabisul conține peste 483 de componenți și peste 60 de canabinoizi activi farmacologic. Cei mai importanți compuși ai săi sunt delta-9-tetrahidrocannabinolul (THC) și canabidiolul (CBD). THC-ul produce efectele psihoactive ale canabisului. CBD nu produce efecte psihoactive și pare să blocheze unele dintre efectele THC, acționând ca un antagonist la receptorii canabinoizi. Studii recente au sugerat că CBD are proprietăți anxiolitice și antipsihotice; în consecință, are potențialul de a modera efectele psihotrope ale THC.

Principalele locuri de acțiune ale canabisului sunt în creier și în măduva spinării. Acesta se leagă de două tipuri de receptori cuplați cu proteina G, CB1 și CB2. Receptorii CB1 sunt exprimați predominant în creier și localizați în ganglionii bazali, cerebel, hipocamp, măduva spinării și nervii periferici. Prin efectele antagoniste asupra receptorului CB1, canabisul induce efectele mentale și comportamentale. Acționând asupra receptorului CB1, canabisul modifică percepția, starea de spirit ale utilizatorului, perturbă memoria, învățarea, duce la tulburări de judecată, poate induce psihoză, apare senzația de pierdere a percepției timpului și afectează coordonarea mișcărilor. Datorită apariției tulburărilor de percepție, canabisul a fost inițial clasificat ca halucinogen.

Canabisul hiperactivează sistemul endocanabinoid, cunoscut și sub numele de „sistemul endocanabinoid uman”, provocând dependența și o mare parte a tulburărilor comportamentale.

Efectele anti-emetice (=anti-vărsături) sunt mediate în mare parte prin antagonismul receptorilor 5-HT3.

Receptorii CB2 se găsesc în principal în celulele sistemului imunitar, sistemul hematopoietic (=format din corpii responsabili pentru producția elementelor celulare ale sângelui) și în splină. Acești receptori pot juca un rol în activitatea imunosupresoare a canabisului. (=> canabisul scade imunitatea).

Receptorii canabinoizi sunt localizați predominant presinaptici, mai degrabă decât postsinaptici, ceea ce înseamnă că canabinoizii modulează eliberările de neurotransmițători, precum dopamina. Dopamina este neurotransmițătorul care activează centrul plăcerii și al recompensei în creier. În urma unei activități care provoacă plăcere (precum consumul de canabis), se eliberează dopamină. Această eliberare face ca creierul tău să-și concentreze atenția asupra experienței. Ca rezultat, rămâi cu o amintire puternică a plăcerii pe care ai simțit-o. Canabisul scade sensibilitatea la dopamină în centrul de recompensă din creier, în principal regiunea din sistemul dopaminergic mezolimbic. Așa apare toleranța, adică punctul în care nu mai simți efectele unui drog în același grad în care erai obișnuit, chiar dacă consumi aceeași cantitate de drog. Prin urmare, va trebui să folosești o cantitate mai mare de drog pentru a simți efectele cu care te-ai obișnuit. Dopamina joacă un rol important în acest proces.

Clasificarea canabisului

Canabisul se găsește sub mai multe forme:

• Marijuana – se referă la un amestec de material vegetal uscat (cum ar fi frunze, flori și tulpini) din planta de canabis.
• Hașiș – este o formă concentrată de marijuana. Constă din tricomi comprimați, care sunt cele mai potente părți din planta de canabis. Este de obicei solid și de culoare maro-roșcat până la negru. De asemenea, poate fi transformat într-o substanță lipicioasă numită ulei de haș.

Atât marijuana, cât și hașișul au același ingredient activ: delta-9-tetrahidrocannabinolul (THC). Deoarece hașișul este concentrat, conține un conținut mult mai mare de THC decât marijuana.

Există 4 categorii de tulpini de cannabis: Sativa, Indica, Ruderalis și hibride. Aceste tulpini diferă în funcție de cantitatea de tetrahidrocannabinol (THC) și canabidiol (CBD) pe care o au. Tulpinile pot fi deosebite după miros, aspect și efecte atunci când sunt fumate sau ingerate.

• Sativa -> Marijuana luată din planta de canabis sativa are niveluri mai scăzute de CBD și niveluri mai ridicate de THC.
• Indica -> Marijuana luată din planta de canabis indica are niveluri mai mari de CBD și niveluri mai scăzute de THC.
• Ruderalis -> În comparație cu sativa și indica, ruderalis are niveluri mult mai scăzute de THC și niveluri mai mari de CBD.
• Hibride -> Multe tulpini noi sunt obținute prin combinarea hibrizilor existenți. Noi tipuri de marijuana sunt inventate constant, în special în scop recreativ sau medicinal. Datorită varietății lor, efectele fizice și psihoactive pot varia foarte mult de la o tulpină la alta.

Cum este consumat canabisul?

Canabisul poate fi consumat în diferite moduri, precum:

• inhalarea (fumat sau vaping) -> poate fi fumat ca o țigară (în combinație cu tutun sau cu alte droguri), sub formă de blunt (țigară doar cu canabis, fără tutun), în pipă, bong, vaporizatoare;
• ingerarea (mâncat sau băut) -> poate fi amestecat cu alte alimente („edibles”), consumat sub formă de bomboane, tincturi, preparat ca ceai;
• local – creme sau balsam de buze cu canabinoizi, care se absorb prin piele.

Care sunt efectele mentale ale canabisului?

Când se fumează canabisul, ingredientul activ THC trece din plămâni în fluxul sanguin, care transportă substanța chimică către organele din corp, inclusiv creier. În creier, THC-ul se leagă de receptorii canabinoizi de pe celulele nervoase și influențează activitatea acestor celule. Mulți dintre acești receptori se găsesc în părțile creierului care influențează: plăcerea, memoria, gândirea, concentrarea, percepția senzorială, a timpului și coordonarea mișcărilor.

Efectele mentale pe termen scurt ale canabisului pot fi:

• Anxietate /dispariția anxietății;
• Atac de panică;
• Anhedonie (=Incapacitatea unei persoane de a simți plăcerea în cursul unor experiențe care ar trebui să determine plăcere);
• Îmbunătățirea capacității de analiză mentală sau dispariția acesteia;
• Gândire conceptuală;
• Delir;
• Depersonalizare;
• Derealizare;
• Suprimarea viselor – consumul regulat de canabis înainte de somn duce la o absență completă a viselor. O zi sau două de abținere de la canabis are ca rezultat o intensificare a viselor pentru o perioadă scurtă de timp;
• Induce somnul – THC-ul în doze mici poate reduce latența de apariție a somnului și a fost asociat cu o ușurință mai mare de a adormi;
• Scăderea libidoului și creșterea libidoului – în mod obișnuit canabisul crește dorința sexuală și sporește plăcerea, dar în unele situații poate și să scadă libidoul;
• Sporirea emoțiilor – cea mai importantă componentă cognitivă a experienței cu canabis este modul în care sporește emoțiile pe care le simțim deja, proporțional cu doza. Acest lucru poate duce la euforie, râs extrem sau poate duce la anxietate și paranoia, în funcție de starea mentală curentă a utilizatorului;
• Sentiment de moarte iminentă – apare după doze mari, constă în anxietate extremă și paranoia;

• Probleme de memorie și de învățare;
• Percepție distorsionată;
• Distorsiunea timpului;
• Crește capacitatea de concentrare sau dificultăți de gândire și de rezolvare a problemelor;
• Mindfulness;
• Pierderea coordonării;
• Crește aprecierea muzicii;
• Crește simțul umorului;
• Scade motivația;
• Paranoia;
• Psihoză.

Efectele acute (imediate) fizice ale utilizării de canabis:

• Conjunctive injectate (ochi roșii);
• Sedare;
• Stimulare – anumite tulpini de canabis (de exemplu, sativa) produc un sentiment ușor de stimulare la doze mici până la moderate;
• Hipotermie (scădere sub limita normală a temperaturii corpului);
• Hipotensiune (tensiune arterială scăzută);
• Tahicardie (bătăi rapide ale inimii);
• Senzația de foame (crește pofta de mâncare);
• Îmbunătățirea senzației gustative – canabisul este cunoscut pentru îmbunătățirea gustului alimentelor;
• Amețeli;
• Deshidratare;
• Uscăciunea gurii;
• Apariția de senzații corporale spontane;
• Transpirații;
• Insomnie;
• Pierderea controlului motor;
• Relaxare musculară;
• Spasme musculare;
• Greață sau suprimarea greții;
• Ameliorarea durerii.

Efectele cronice (pe termen lung) ale utilizării de canabis:

• atrofie cerebrală;
• BPOC (bronhopneumopatia cronică obstructivă);
• modificări ale spermatogenezei (infertilitate);
• neoplasm bronhopulmonar;
• sindrom amotivațional (apatie, dezinteres, scăderea capacităților intelectuale, scăderea capacității de memorare);
• afectează durata somnului – un studiu din 2021 arată că persoanele care au consumat canabis 20 sau mai multe zile în ultima lună au avut cu 64% mai multe șanse să doarmă mai puțin de șase ore pe noapte și cu 76% mai multe șanse să doarmă mai mult de nouă ore pe noapte. Studii mari pe populație arată că atât somnul scurt, cât și somnul lung sunt asociate cu un risc crescut de atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale, precum și cu progresia pe termen lung a unor afecțiuni precum ateroscleroza, diabetul și a bolilor cardiovasculare.

Poate determina declanșarea unor afecțiuni psihiatrice:

• tulburare de panică – prezenţa unor atacuri de panică repetate, cel puțin 4/lună;
• agorafobie – teama de a fi singur în locuri publice, care nu pot fi părăsite imediat și spații deschise;
• schizofrenie.

Canabisul medicinal

Canabisul medicinal (canabis și canabinoizi) este prescris de medici pentru pacienții lor. Din pricina limitării legale, există studii limitate privind siguranța și eficacitatea canabisului privind diferitele afecțiuni. Până în prezent s-a observat că poate să reducă greața și vărsăturile din timpul chimioterapiei, durerea cronică, spasmele musculare date de scleroza multiplă. Mai poate fi utilizat sub formă de canabidiol (CBD) în forme severe și rare de epilepsie, sindromul Lennox-Gestaut și sindromul Dravet. Canabisul medicinal mai poate ameliora anorexia (lipsa poftei de mâncare) și scăderea în greutate a pacienților HIV/SIDA. Din punctul de vedere al tulburărilor mentale, ar fi eficient în tratarea sindromului Tourette, depresiei, anxietății, tulburării de stres-posttraumatic și al deficitului de atenție (ADHD), dar nu există suficiente studii.

Dependența de canabis

Unii utilizatori vor dezvolta tulburări legate de consumul de canabis, ceea ce înseamnă că nu reușesc să oprească consumul, indiferent de problemele de sănătate sau sociale create de acesta.

Care sunt semnele dependenței de canabis?

• folosește mai mult canabis decât este prevăzut;
• a încercat, dar nu a reușit să renunțe la consum;
• petrecere mult timp consumând canabis;
• pofta (craving-ul) de canabis;
• continuarea consumului de canabis în ciuda problemelor sociale sau relaționale;
• renunțarea la activitățile importante cu prietenii și familia în favoarea consumului de canabis;
• utilizarea de canabis în situații cu risc ridicat, cum ar fi conducerea unei mașini;
• necesitatea de a folosi mai mult canabis pentru a obține același high
• apariția simptomelor de sevraj la oprirea consumului de canabis.

Sevrajul la canabis

Pentru persoanele care încearcă să reducă semnificativ consumul de canabis sau să se oprească complet după o utilizare intensă și regulată, simptomele acute de sevraj pot apărea relativ repede:

• În decurs de 1-2 zile – debutul majorității simptomelor de sevraj;
• În 2-6 zile – simptomele ating maximul în severitate;
• În decurs de 3 săptămâni – majoritatea simptomelor acute dispar;
• Unele studii indică faptul că anumite simptome psihologice de sevraj pot dura până la 5 săptămâni după renunțarea la consumul de canabis.
• Tulburările de somn tind să fie cele mai supărătoare pentru indivizi în primele zile de abstinență de la canabis – acesta fiind și motivul pentru care mulți reiau consumul.

Aceste simptome de sevraj pot fi inconfortabile și împiedică persoanele dependente de canabis să rămână abstinente.

Care sunt simptomele de sevraj la canabis?

• apetit diminuat;
• schimbări de dispoziție;
• iritabilitate;
• dificultăți de somn, inclusiv insomnie;
• cefalee (dureri de cap);
• dificultăți de concentrare;
• pofta (craving-ul) de marijuana;
• transpirații, inclusiv transpirații reci;
• frisoane;
• dispoziție depresivă;
• dureri de stomac;
• greață.

Cum se poate trata sevrajul la canabis?

Se recomanda apelarea la un medic specialist psihiatru care să vă îndrume. Tratamentele utilizate în mod obișnuit pentru sevrajul de canabis sunt fie terapia cognitiv-comportamentală, fie terapia medicamentoasă. Mai poate fi recomandată terapia de grup. Medicamentele frecvent utilizate sunt dronabinol (care este THC sintetic, dar nu se găsește în România), un anxiolitic non-benzodiazepinic (Buspirona are rezultate bune în trialurile clinice) pentru anxietate și un hipnotic pentru tulburările de somn. Mai există studii cu rezultate promițătoare în tratarea simptomelor de sevraj la canabis cu Gabapentin. Ca tratamente adjuvante sunt recomandate exercițiile fizice, mindfulness-ul, o alimentație sănătoasă, echilibrată și evitarea consumului de alte substanțe toxice (alcool, alte droguri).

Cum tratăm intoxicația acută cu canabis?

Nu există decese raportate în urma unui supradozaj cu canabis. În cazul în care experimentați un atac de panică, se recomandă apelarea la un medic specialist psihiatru. Dacă acest lucru nu este posibil, se recomandă: retragerea într-un loc liniștit și sigur, exerciții de respirație profundă și ca tratament medicamentos un anxiolitic (benzodiazepinic – Xanax, Rivotril, Anxiar, Diazepam sau non-benzodiazepinic – Buspironă).