Anxietatea

Anxietatea este sentimentul de frică pe care îl simțim în fața unui iminent sau a unei situații stresante. În unele cazuri, aceasta este normală: de exemplu, în fața unui pericol real, în timpul unui examen sau într-o situație în care suntem evaluați. Momentul în care anxietatea devine patologică este cel în care este supraestimată amenințarea percepută sau există o evaluare eronată a pericolului unei situații care duce la răspunsuri excesive și inadecvate (adică pericolul nu este unul real sau este supraevaluat sau nu se știe cauza exactă a fricii).

În DSM-5 termenul de „anxietate” (cu omologul franțuzesc anxiété și germanul Angst) este definit ca fiind anticiparea unei amenințări viitoare. Este diferit de „frică”, care este definită ca răspunsul emoțional la o amenințare iminentă reală sau percepută.

Din punct de vedere evolutiv, anxietatea are rol adaptativ, deoarece favorizează supraviețuirea prin impulsionarea oamenilor să se ferească de locurile și situațiile periculoase.

Conform unor studii, femeile sunt de 2 ori mai predispuse să experimenteze stări de anxietate decât bărbații.

Care sunt semnele și simptomele anxietății?

• sentiment de îngrijorare – constant!
• îngrijorări nejustificate față de diferite situații ipotetice;
• oboseală;
• iritabilitate;
• probleme de concentrare;
• scăderea randamentului intelectual;
• tensiune intrapsihică;
• insomnie de adormire;
• somn întrerupt;
• tahicardie (frecvență cardiacă crescută), palpitații;
• transpirații;
• tensiune și durere musculară;
• amețeli;
• senzație de leșin;
• indigestie;
• diaree;
• dificultăți de respirație, senzație de nod în gât, senzație de torace blocat și aer insuficient;
• oftat frecvent;
• tremor;
• incapacitate de relaxare;
• durere de stomac (epigastralgie);
• durere de cap (cefalee);
• dureri articulare.

Cum punem diagnosticul de anxietate?

Dacă sunt prezente simptomele și semnele de mai sus pe o perioadă de mai multe săptămâni, putem pune diagnosticul de anxietate.

Anxietatea este printre cele mai frecvente tulburări psihice, dar adevărata prevalență nu este cunoscută, deoarece mulți oameni nu caută ajutor sau clinicienii nu reușesc să pună diagnosticul.

Care sunt cauzele anxietății?

Anxietatea pare a fi cauzată de o interacțiune a factorilor biopsihosociali. Dacă un om prezintă vulnerabilitate genetică, situațiile stresante sau traumatice pot să îi producă simptome semnificative clinic.

Cauze posibile ale anxietății:

• medicamente: medicamente cu cofeină, corticosteroizi, medicația pentru ADHD, medicația pentru astm, hormoni tiroidieni, antiepileptice, medicația pentru boala Parkinson;
• suplimente alimentare: suplimente pentru slăbit – cel mai adesea, extract de ceai verde, suplimente cu cofeină, Saint John’s wort (sunătoare), guarana, mucuna pruriens, complex de vitamine B;
• abuz de substanțe (alcool, droguri);
• traume;
• experiențe din copilărie;
• boli somatice (afecțiuni ale inimii, hipertensiune arterială, astm, BPOC, boala Cushing, diabet, afecțiuni ale paratiroidelor, afecțiuni ale tiroidei, feocromocitom, afecțiuni ale glandei pituitare, tumori pancreatice, altfel de tumori);
• alte afecțiuni psihiatrice (tulburare de panică, sevraj la alcool, sevraj la benzodiazepine, sevraj la alte substanțe psihoactive);

Ce se întamplă în creierul nostru când suntem anxioși?

Când suntem anxioși, corpul nostru intră într-o stare de alertă, determinând creierul să se pregătească pentru modul fight-or-flight (luptă sau fugi). Pentru a te ajuta să lupți împotriva a ceea ce ți-a determinat frică, creierul tău îți inundă sistemul nervos central cu adrenalină și cortizol, hormoni ai stresului, care te ajută să faci față potențialului pericol (acești hormoni ajută la ascuțirea simțurilor și fac reflexele mai rapide). În momentul în care pericolul dispare, într-un creier care nu suferă de anxietate, se activează sistemul nervos parasimpatic care preia controlul și te relaxează. Într-un creier anxios această relaxare nu este posibilă.

Anxietatea îți face creierul hiperreactiv față de posibile amenințări. Amigdala este o structură din creier, care face parte din sistemul limbic, fiind implicată, mai ales, în procesarea emoțiilor și a amintirilor asociate cu frica. Când amigdala observă un potențial pericol, trimite semnale către hipotalamus, care declanșează un răspuns de tip luptă sau fugi (fight-or-flight). Într-un creier anxios, amigdala este mărită și hipersensibilă, trimițând o mulțime de alarme false, încât creierul tău se simte amenințat chiar și în situații neamenințătoare.

Într-un creier anxios, conexiunile dintre amigdală și cortexul prefrontal sunt slăbite. Cortexul prefrontal are rol în controlul cogniției, funcțiilor executive, influențează atenția, impulsurile și memoria prospectivă. Cu ajutorul lui putem lua decizii raționale și logice. Prin urmare, în anxietate, partea logică a creierului „nu este auzită”, ceea ce duce la gânduri iraționale și un comportament eratic.

Stresul micșorează hipocampul, regiune a creierului care este responsabilă de procesarea memoriei de lungă durată și a memoriei contextuale. Prin urmare, stocarea amintirilor este alterată, fiind preferate doar cele legate de anxietate. Anxietatea ne determină să ne amintim doar momentele legate de stres, eșec, amenințare sau pericol.

Cum se tratează anxietatea?

• psihoterapie – terapia cognitiv-comportamentală (TCC sau CBT) este cea mai eficientă formă de psihoterapie pentru tulburările de anxietate;
• terapii experiențiale pentru procesarea emoțiilor negative – care implică activități precum jocul de rol, terapie prin muzică, terapie prin artă, equinoterapie, terapie prin joc, terapie prin dans, psihodramă, terapie prin yoga, terapie Gestalt, meditație;
• medicație: anxiolitice (benzodiazepine sau non-benzodiazepine), antidepresive (unele antidepresive sunt, de asemenea, folosite pentru a trata tulburările de anxietate), betablocante;

• gut-brain diet: creierul și sistemul gastro-intestinal sunt strâns interconectate. Un intestin bolnav poate trimite semnale către creier, la fel cum un creier bolnav poate trimite semnale către intestin. Prin urmare, o patologie la nivelul stomacului sau intestinului poate fi cauza sau produsul anxietății, stresului sau depresiei. Bacteriile intestinale produc și reglează substanțe importante pentru sănătatea mentală, precum serotonina și GABA. Stresul modifică microbiomul intestinal (adică bacteriile „bune” din intestin), intervenind în producerea acestor substanțe. Prin urmare, apar anxietatea și depresia. Dieta gut-brain (intestin-creier) presupune o alimentație pe bază de prebiotice și probiotice. Mai multe tipuri de bacterii probiotice (Bifidobacterium, Lactobacillus, Lactococcus) pot produce efectiv neurotransmițătorul GABA, care are proprietăți relaxante asupra sistemului nervos central și creierului.
• renunțarea la cafea, băuturi energizante, alte băuturi care conțin conțin cofeină sau teină;
• renunțarea la consumul de alcool, substanțe psihoactive;
• renunțarea la fumat – tahicardia (creșterea frecvenței bătăilor inimii) și hipoxia create de fumat pot induce anxietate;
• aromaterapie.