Tulburarea de personalitate este un tip de tulburare mentală în care există un model rigid și nesănătos de gândire, funcționare și comportament. O persoană cu tulburare de personalitate are probleme cu percepția și relaționarea cu situațiile și oamenii.
Tulburarea de personalitate instabil-emoțională de tip borderline (sau tulburarea borderline/borderline personality disorder -BPD) face parte din clusterul B al tulburărilor de personalitate, adică cel al dramaticilor, emoționalilor și imprevizibililor.
Indivizilor cu tulburare de personalitate borderline tinde să le lipsească sentimentul de sine și, prin urmare, trăiesc cu frică de abandon și un sentiment de vid interior. Trăiesc relații intense, dar instabile, de scurtă durată. Sunt instabili emoțional, au izbucniri de furie, violență și impulsivitate, amenință cu suicidul și se autovătămează.
Se dezvoltă în adolescență sau la vârsta de adult tânăr. Pare a fi mai frecventă în rândul femeilor.
Termenul borderline a fost ales pentru descrierea afecţiunii, întrucât se considera că aceşti indivizi sunt la limita dintre psihoză şi nevroză. Dar acești termeni nu mai sunt folosiți pentru a descrie tulburările mentale.
Cum diagnosticăm tulburarea de personalitate borderline?
- Lipsa empatiei, incapacitatea de a recunoaște sentimentele și nevoile celorlalți.
- Stimă de sine scăzută, imagine de sine instabilă.
- Au relații intense și instabile, de scurtă durată, marcate de alternarea dintre devalorizare și hiperidealizare.
- Comportamentul impulsiv poate fi autodistructiv, precum cheltuitul, relații sexuale, abuzul de substanțe (alcool, droguri), furatul din magazine, condusul riscant sau mâncatul compulsiv.
- Sunt instabili afectiv, cu treceri semnificative de la dispoziția de bază la depresie, iritabilitate sau anxietate, care durează de obicei câteva ore și doar, arareori, mai mult de câteva zile.
- Trăiesc furie inadecvată și intensă, de obicei dificil de controlat. Poate exista și violență fizică repetată.
- Trăiesc sentimente cronice de plictiseală sau vid interior.
- Au o perturbare marcată și persistentă a identității, cu nesiguranțe privind cel puțin două dintre următoarele: imagine de sine, orientare sexuală, obiective pe termen lung sau alegeri în carieră, tipul de prieteni dorit, valori preferate.
- Fac eforturi susținute pentru a evita experiențele de abandon imaginare sau reale. Sunt extrem de intoleranți la a fi singuri și se străduiesc din răsputeri să caute compania altora, sub forma relațiilor sexuale pasagere, întâmplătoare, a apelurilor telefonice târzii la rude sau cunoștințe recente sau a vizitelor nocturne la camerele de gardă ale spitalelor, cu o mulțime de acuze vagi medicale și/sau psihiatrice.
- Gesturi, comportament suicidar și amenințări repetate cu suicidul sau comportament de automutilare repetat (automutilarea sau auto-vătămarea definește acțiunea prin care o persoană își produce răni sau lovituri cu bună știință).
- Ideație paranoidă tranzitorie, indusă de stres sau simptome disociative severe (paranoia se referă la sentimentele de lipsă de încredere, suspiciune sau persecuţie care nu se bazează pe realitate).
- Episoade severe de disociere.
- Realizările lor sociale și profesionale sunt adesea mai reduse, comparativ cu cât le-ar permite inteligența și abilitățile.
- Probabil prezintă neregularități ale ritmurilor circadiene, mai ales ale ciclului somn-veghe => insomnie cronică.
- Gândire de tip alb/negru – sunt inflexibili, au percepții grandioase și idealizate despre ceilalți, nu ca persoane reale, ci ca personificări ale indivizilor „în întregime buni” sau „în întregime răi”.
- Stil de atașament dezorganizat.
Dintre toate criteriile de diagnostic, criteriul optim pentru a diagnostica această tulburare este: a face eforturi susținute pentru a evita abandonul real sau imaginar.
Care sunt cauzele tulburării de personalitate borderline?
BPD nu are o singură cauză de apariție, rezultă dintr-o combinație de gene și factori de mediu.
Cauze:
- Anomalii genetice: genele moștenite te pot face vulnerabil la aparița acestei tulburări. Dacă ai antecedente de BPD în familie, este posibil să dezvolți BPD.
- Abuz și traume: persoanele care au fost abuzate sexual, emoțional sau fizic prezintă un risc mai mare de BPD. Neglijarea, maltratarea, separarea de un părinte, frica, suferința îndelungată în copilărie ridică, de asemenea, riscul.
- Creșterea într-un mediu toxic, în care un părinte sau un membru al familiei a consumat alcool, droguri sau a suferit de o tulburare mentală.
- Anomalie a substanțelor chimice din creier: s-a demonstrat că disfuncția sistemelor neurotransmițătoare dopaminergice și serotoninergice este importantă în etiologia tulburării de personalitate borderline (BPD). Disfuncția nivelelor de serotonină duce la depresie, anxietate şi comportamentul suicidal din tulburarea borderline. În plus, alterarea receptorilor de serotonină (5-HT) de tip 2A, determină ideație suicidară, labilitate emoţională şi absenţa controlului impulsivităţii.
- Anomalii ale dezvoltării creierului: anomalii ale amigdalei – care joacă un rol important în reglarea emoțiilor, anomalii ale hipocampului – care reglează comportamentul și autocontrolul, anomalii ale cortexului orbitofrontal – care este implicat în planificarea și luarea deciziilor; aceste 3 zone ale creierului sunt fie mai mici decât în mod normal, fie au nivele anormale de activitate.
Care este tratamentul tulburării de personalitate borderline?
Psihoterapia este tratamentul fundamental al acestei tulburări. Scopul psihoterapiei este de a ameliora simptomele, de a învăța gestionarea emoțiilor, de a reduce impulsivitatea și de a lucra la îmbunătățirea relațiilor, conștientizând sentimentele pacientului și a ale celorlalți.
Se folosește cel mai adesea terapia cognitiv-comportamentală, care are scopul de a identifica gândurile și comportamentele anormale, reducerea simptomelor anxioase.
Alte variante de psihoterapie ar fi:
- terapia dialectică-comportamentală;
- terapia centrată pe scheme cognitive;
- terapia de grup;
- terapia bazată pe mentalizare;
- terapia cognitiv-analitică;
- terapia psihodinamică;
- terapia interpersonală;
- art-terapia.
Se poate asocia tratamentul medicamentos. Se pot administra: antidepresive, antipsihotice, stabilizatoare ale dispoziţiei.
