Denumiri obișnuite sau de stradă: K, Special K, Vitamina K, Ket, Cat Tranquilizers, Cat Valium, Super K, Super C, Lady K, Kit Kat, Ketaset, Ketaject, Jet, Super Acid, Green, Purple, Mauve, Super Acid, Special LA Coke
Ce este ketamina?
Ketamina (denumirea comercială: Ketalar) este un anestezic disociativ injectabil folosit pentru a bloca percepția senzorială. A fost disponibilă pe bază de prescripție medicală în SUA încă din anii ’70 pentru uz uman și veterinar. Este sigură și eficientă când este utilizată într-un cadru medical controlat, dar are și potențial de abuz și dependență.
Esketamina (denumirea comercială: Spravato), enantiomerul S al ketaminei racemice, a fost aprobată în 2019 pentru tratarea depresiei rezistente la tratament și pacienților cu ideație suicidară. Ketaminol sau Ketaser sunt denumirile comerciale ale anestezicului folosit de medicii veterinari în timpul intervențiilor chirurgicale.
Ketamina a devenit populară ca „drog de club” (club drug), folosită de adolescenți și tineri în cluburi și la evenimente cunoscute sub numele de raves. Deoarece este inodoră și lipsită de gust poate fi adăugată cu ușurință în băuturi fără a fi detectată, fiind adesea folosită ca „drog al violului” (date-rape drug). În plus, face victimele imobile și le induce amnezie, ceea ce face dificilă reamintirea evenimentelor ce au avut loc sub influența substanței.
Istoric
Istoria ketaminei începe cu fenciclidina, care a fost pentru prima oară sintetizată în 1956 de către chimiștii de la Laboratoarele Parke-Davis în Detroit, Michigan. Fenciclidina provoca stare de ebrietate la rozătoare, delir la câini, stări cataleptice la porumbei și anestezie la maimuțe. Deși s-a dovedit a fi un anestezic sigur și de încredere pentru oameni, provoca, de asemenea, un delir intens și prelungit, care l-a făcut de nedorit pentru uz uman. Eforturile au fost mai apoi redirecționate către sintetizarea analogilor cu durată de acțiune mai scurtă a fenciclidinei, care ar fi putut avea un potențial anestezic similar, dar care ar provoca mai puține stări delirante. Ketamina, identificată apoi ca CI-581, a fost un astfel de analog, creată în 1962 de către chimistul organic din cadrul Laboratoarelor Parke-Davis, Calvin Stevens. Ketamina a fost pentru prima oară administrată ca anestezic uman pe 3 august 1964 de către doi profesori din cadrul Universității din Michigan, Dr. Edward Domino, farmacolog și Dr. Guenter Corssen, anestezist. Aceștia au făcut un studiu clinic pe 20 de oameni din care a reieșit că substanța este sigură și eficientă ca anestezic uman. Ketalar (1970) a devenit primul preparat pe bază de ketamină aprobat de FDA (U.S. Food and Drug Administration) pentru uz uman.
Cum se prezintă?
Ketamina este disponibilă sub formă de lichid limpede, sub formă de pulbere pentru uz injectabil de culoare alb murdar sau sub formă de spray nazal.
Ce efecte are?
Efectele secundare frecvente pe termen scurt pe care le experimentează utilizatorii de ketamină includ:
- tulburări vizuale
- confuzie și dezorientare
- somnolență
- creșterea frecvenței cardiace
- tensiune arterială crescută
- greață și vărsături
- euforie
- sedare
- ameliorarea durerii cu anestezie
- halucinații ce durează între 30-60 minute
- sentimente de calm, relaxare
- senzație de decorporalizare
- nistagmus (mișcări repetitive, incontrolabile ale ochilor)
- reflexe diminuate
În funcție de doză, unii utilizatori pot experimenta efecte secundare mai severe ale ketaminei:
- reacție alergică severă
- hipotensiune arterială
- aritmii cardiace
- dificultăți de vorbire
- mișcări anormale
- respirație încetinită sau deprimată
Efectele secundare pe termen lung sunt:
- cistită
- ulcer vezical
- probleme cu rinichii
- dureri de stomac
- depresie
- probleme de memorie
Efectul K-Hole
Drogurile disociative pot produce distorsionarea vederii, culorilor, sunetelor, sinelui și a mediului. Pe scurt, drogurile disociative îi fac pe utilizatori să se simtă detașați de realitate și de ei înșiși. Aceste sentimente de disociere devin mai intense la doze mari, determinând oamenii să se simtă deconectați sau incapabili să-și controleze propriul corp, pierzându-și capacitatea de a vorbi sau a se mișca (efectul K-Hole).
Ne putem gândi la K-Hole ca la o stare aflată între intoxicație și comă, asemănătoare unei NDE („near-death-experience”/”experienta la granita mortii”), experiență raportată ca fiind terifiantă. Pe măsură ce este diminuată percepția lumii reale, modificarea simțurilor poate duce la iluzii și halucinații. Deși este o stare de intoxicație temporară, unele persoane pot prezenta simptome disociative și psihotice persistente.
Exemple de alte droguri disociative sunt fenciclidina (PCP) și dextrometorfanul (DXM).
Farmacologie
Ketamina este un antagonist neselectiv al receptorului N-metil-D-aspartat (NMDA) și blochează receptorii HCN1. La doze mari se poate lega și de receptorii opioizi mu și sigma. Blochează neurotransmițătorul numit glutamat, care este principalul neurotransmițător excitator din sistemul nervos central. Glutamatul joacă un rol esențial în funcțiile cognitive, cum ar fi memoria și învățarea.
Ketamina prezintă activitate simpaticomimetică, producând creșterea frecvenței cardiace (tahicardie) și tensiune arterială crescută.
Este similară fenciclidinei (PCP) din punct de vedere farmacologic, dar are doar 10% din potența PCP.
Este un compus liposolubil, se distribuie rapid și are un timp de înjumătățire de 10-15 minute. Se metabolizează hepativ și se excretă urinar.
Cum este abuzată?
În afara utilizării sale medicale, legale, ketamina și analogii săi au devenit droguri de abuz cu proprietăți halucinogene. Atunci când este abuzată este insuflată pe cale nazală („prizată”), injectată intramuscular sau intravenos, consumată oral ca lichid sau fumată cu marijuana sau tutun.
Este frecvent folosită în combinație cu alte substanțe, cum ar fi cocaina sau amfetaminele, de multe ori aceste combinații fiind fatale.
Combinația de cocaină cu ketamină a fost denumită „Calvin Klein”. Cocaina stimulează secreția de dopamină și produce efecte de tip stimulant asupra sistemului nervos central, în timp ce ketamina este un tranchilizant, inhibând glutamatul și având efecte de tip anestezic asupra sistemului nervos central. Combinația acestor două substanțe crează o stare haotică în organism, cauzând probleme atât în timpul consumului, cât și după consum.
Efectele secundare negative ale acestei combinații sunt următoarele:
- comportament violent
- bad trip
- psihoză
- aritmii
- tensiune arterială crescută
- infarct miocardic
- accidente vasculare cerebrale și alte complicații neurologice
- supradozaj
- moarte
Utilizarea ketaminei poate fi fatală la persoanele alcoolice sau intoxicate acut cu alcool. De asemenea, s-a raportat risc crescut de toxicitate când este combinată cu cofeina.
Cât de rapid acționează?
Prin injectare efectul este rapid, de la câteva secunde la câteva minute.
Prin prizare efectele apar în aproximativ 5-15 minute, aceasta fiind cea mai frecventă metodă de abuz.
După consum oral efectele apar în 5-30 minute.
Durata totală a efectelor este de 1-2 ore, dar funcțiile cognitive (judecata), simțurile și coordonarea utilizatorilor pot fi afectate până la 24 ore.
Dozele mari pot reduce periculos frecvența respiratorie, pot provoca spasme musculare, slăbiciune, amețeli, tulburări de echilibru, tulburări de vedere, incapacitate de a vorbi sau vorbire neclară, greață, vărsături și stare confuzională.
Supradozajul
În caz de supradozaj trebuie apelat de urgență la 112.
Nu există antidot pentru această substanță. Tratamentul din spital este simptomatic si de susținere.
Suportul respirator este rar utilizat, dar poate fi necesară ventilația mecanică asistată sau oxigenul suplimentar.
Dacă tu sau cineva drag are o problemă cu dependența de droguri, nu ezita să apelezi la un medic specialist psihiatru.
