Nume de stradă: cox, cocs, cola, zăpadă, coke, crack, blow, white, snow, „nose candy”, Charlie, C
Cocaina (cunoscută și sub numele de benzoilmetilenecgonină sau neurocaină) este un alcaloid tropanic cristalin, provenit din frunzele de coca (Eritroxylon coca), un arbust originar din zona muntilor Anzi și nordul Amazonului din America de Sud. Numele său este format din „coca” (de la arbustul de coca) + sufixul specific alcaloizilor „-ină”. Este o substanță stupefiantă cu efect stimulator asupra sistemului nervos central (SNC) și un anestezic local.
Cocaina este a doua substanță ilicită cea mai folosită din lume, după cannabis. În Spania este cea mai mare rată de consum de cocaină.
Cum se prezintă?
- Sarea clorhidratului: Cocaina pură este o pulbere albă, sub formă de clorhidrat, care este solubilă în apă și prin urmare se poate priza. Are gust amar.
- Freebase: Cocaina „crack” este o bază liberă (freebase), sub formă solidă, de culoare galbenă, care se fumează de obicei în pipă. Deși există 8 stereo-izomeri ai cocainei, doar unul dintre ei, R-(-)-cocaina, creează dependență. Se numește crack, deoarece atunci când este încălzit, cristalul de cocaină scoate acest sunet.
Istoric
Timp de mii de ani sud-americanii indigeni au consumat frunzele de coca sub formă de ceai sau le-au mestecat, uneori amestecându-le cu lămâi verzi sau cenușă pentru a stimula eliberarea de cocaină în salivă. Se considera că avea proprietăți energizante, stimulante, întineritoare și, în plus, ameliora foamea și setea. Practica a fost folosită atât de localnici, cât și de călătorii din America de Sud, în special pentru ameliorarea răului de înălțime. Aceste efecte „magice”, asociate cu eliberarea cocainei prin mestecare sau ceai, au conferit plantei de coca un statut mistic în rândul populației locale. A fost considerată „un dar din ceruri”, devenind „planta divină” a incașilor. Când spaniolii au invadat America de Sud, au observat că sclavii care mâncau frunze de coca în timp ce lucrau erau mai energici și se angajau în îndeplinirea unor sarcini mai periculoase.
După introducerea sa în societate, cocaina a captat atenția și a inspirat creativitatea artiștilor și oamenilor de știință. Există numeroase referințe ale cocainei în literatură, de exemplu în Sherlock Holmes de Sir Arthur Conan Doyle, The Curious Case of Dr. Jekyll and Mr. Hide de Robert Louis Stevenson, în producții celebre de Hollywood precum Pulp Fiction, Blow, Traffic, Scarface, în seriale TV precum Narcos, The Sopranos, în opere de artă (Bansky) și în melodii (Cocaine de Eric Clapton, Champagne Supernova de Oasis, Crack City de David Bowie). Cea mai mare tragedie din istoria acestui drog este că mulți artiști celebri au murit ca urmare a abuzului de cocaină (Whitney Houston, Carrie Fisher).
Vinul Coca (Coca Wine) este o băutură alcoolică în care se combina vinul cu cocaina. Un brand popular a fost Vin Mariani, creat în 1863 de către chimistul Angelo Mariani. Un pahar mic de vin (100 ml) conținea echivalentul a 21 mg de cocaină. Thomas Edison, regina Victoria, cât și Papa Leon al XIII-lea eu fost toți fani ai băuturii. La sfârșitul secolului al XIX-lea băuturilor pe bază de coca au început să le scadă popularitatea din pricina temerii abuzului de droguri.
Cocaină se găsea în faimoasa băutură răcoritoare Coca-Cola. Istoria Coca-Cola începe în 1885, băutura fiind inventată de farmacistul John Pemberton în Atlanta, Georgia (SUA) în propria curte, care a realizat o copie a Vinului Coca. Rețeta lui Pemberton conținea cocaină sub forma unui extract din frunze de coca, care a inspirat numele băuturii („Coca”). Termenul de „cola” vine de la nuca de kola, care conține cofeină, un alt stimulant. Spre deosebire de Vinul Coca care era vândut în sticle, Coca-Cola a fost distribuită sub formă de sirop în farmacii. Nu a fost îmbuteliată până în anul 1894. Formula originală Coca-Cola includea 140 g (5 uncii) de frunze de coca per un galon (3,7 litri) de sirop, o doză mare. Astăzi băutura este făcută cu frunze de coca tratate pentru a elimina cocaina, dar rămâne bogată în cofeină.
Cocaina a devenit populară în anii ’70, mai ales în scena vieții de noapte. Cu toate acestea, înainte de deveni atât de faimoasă, părintele psihanalizei, Sigmund Freud, o folosea deja frecvent. A scris despre experiențele sale cu drogul într-o lucrare pe care a denumit-o Über coca, unde relatează cum își mărea consumul pentru că îl considera un „elixir al vieții”. Obișnuia să prescrie familiei și prietenilor pentru a le „transforma zilele rele în zile bune și zilele bune în cele mai bune”. Însă, la vârsta de 40 ani, a încetat consumul, experimentând efectele secundare ale drogului.
Farmacologie
Cocaina acționează ca un inhibitor al recaptării dopaminei, împiedică reciclarea acesteia, ducând la acumularea excesivă a dopaminei în fanta sinaptică. Într-o mică măsură, acționează ca inhibitor al recaptării serotoninei și noradrenalinei. Această acumulare excesivă de neurotransmițători determină senzația de „high” dată de cocaină. Concentrația crescută de dopamină în fanta sinaptică activează receptorii dopaminergici post-sinaptici, ceea ce face ca substanța să fie recompensantă și satisfăcătoare, ceea ce determină consumul compulsiv.
Ce efecte are?
Efecte pe termen scurt:
- vasoconstricție => perturbă fluxul de sânge în organism, lucru care poate duce la dureri de stomac, apetit redus, greață, vărsături, infarct miocardic, accident vascular cerebral
- creșterea nivelului de energie și creșterea activității
- dilatarea pupilelor
- creșterea temperaturii corpului
- creșterea frecvenței cardiace
- aritmii
- atac de panică
- anxietate și paranoia
- psihoză
- creșterea tensiunii arteriale
- modificări comportamentale => stimă de sine exagerată, agresivitate, comportament bizar și violent
Creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, împreună cu vasoconstricția cresc riscul unui atac de cord.
Efecte pe termen lung:
- afectarea sinusurilor și a cavității nazale, perforații nazale
- infarct miocardic
- accident vascular cerebral
- iritarea și afectarea permanentă a plămânului (prin fumare)
- ulcere, perforații ale stomacului/intestinelor (prin vasoconstricție și ischemie)
- insuficiență renală acută (prin rabdomioliză)
- la persoanele cu hipertensiune arterială => accelerarea degradării rinichilor (insuficiență renală)
- insuficiență hepatică
- infertilitate (atât la bărbați, cât și la femei)
- întârzierea ejaculării
- delir paranoid
- psihoză
- depresie severă
Cum se manifestă sevrajul?
Ca și în cazul altor stimulante, cocaina este considerată extrem de adictivă, cu un potențial ridicat de abuz și este capabilă să provoace dependență psihologică în rândul multor utilizatori. Se poate dezvolta toleranță prin utilizarea prelungită și repetată a cocainei, astfel utilizatorii trebuie să-și administreze doze din ce în ce mai mari pentru a obține aceleași efecte. Durează aproximativ 3-7 zile pentru ca toleranța să fie redusă la jumătate și 1-2 săptămâni pentru a reveni la normal (în absența consumului). Cocaina prezintă toleranță încrucișată pentru toate substanțele stimulante ale sistemului dopaminergic, ceea ce înseamnă că după consumul de cocaină, toate stimulantele vor avea un efect redus.
Simptome psihice de sevraj:
- depresie
- anxietate
- incapacitatea de concentrare
- anhedonie (lipsa plăcerii pentru activitățile obișnuite)
- creșterea dorinței (cravingului) de a utiliza drogul
- oboseală extremă
- labilitate emoțională
- iratibilitate
Simptome fizice:
- durere
- tremor
- frisoane
Sevrajul post-acut (rollercoaster) -> durează până la doi ani, simptomele apar în valuri, deoarece neurotransmițătorii tind să revină la valori normale și fluctuează.
Utilizatorii cronici au sistemul imunitar scăzut și sunt frecvent expuși la boli, care se manifestă mult mai sever la aceștia. Utilizarea zilnică cronică duce la deprivare de somn și malnutriție.
Interacțiuni periculoase cu alte substanțe
- Alcool – consumul de alcool în timpul utilizării stimulantelor este riscant, deoarece scad efectele sedative ale alcoolului (efecte măsurătoare ale „beției”); acest lucru care duce la consum excesiv de alcool, rezultând inhibiții foarte reduse, comportament riscant, risc ridicat de afectare a ficatului și deshidratare severă. Cocaina este potențată de alcool datorită formării cocaetilenei. Cocaetilena este formată de ficat atunci când cocaina și etanolul coexistă în sânge; produce euforie, iar efectul său durează mai mult decât cocaina singură. Este cardiotoxică și crește riscul de moarte subită de 18-25 ori mai mult decât cocaina singură (risc aritmii).
- Nicotină – combinația de cocaină și nicotină crește tensiunea arterială, crează vasospasm și risc de infarct miocardic.
- Tramadol – combinația de tramadol și stimulante crește riscul de convulsii.
- Cannabis – stimulantele cresc nivelul de anxietate și riscul de a crea thought loops (bucle de gânduri), care pot duce la experiențe neplăcute.
- Antibiotice – dacă unei persoane care consumă cocaină i se prescrie un antibiotic, organismul nu poate combate infecția din cauza răspunsului redus al sistemului imunitar.
- MDMA – cocaina blochează unele dintre efectele dorite ale MDMA, în timp ce crește riscul de infarct miocardic.
- Amfetamine – crește riscul de infarct miocardic.
- GHB – risc de stop respirator.
- Opioide – risc de stop respirator.
- Ketamină – crește tensiunea arterială și riscul de infarct miocardic.
- Acetaminofen (Paracetamol) – combinația de cocaină și paracetamol crește riscul de hepatotoxicitate și insuficiență hepatică.
Tratamentul dependenței
- Persoanele care consumă cocaină sunt deseori dependente și de alte substanțe, cea mai frecventă asociată fiind alcoolul.
- Încă nu s-au găsit medicamente specifice pentru tratarea dependenței de cocaină. Până acum disulfiramul, folosit în mod obișnuit pentru tratarea dependenței de alcool, a dat cele mai bune rezultate.
- Pentru tratarea simptomelor de sevraj se pot utiliza sedative și analgezice.
- Accentul se pune pe psihoterapie și pe consiliere. Cele mai bune rezultate a dat terapia cognitiv-comportamentală. Se mai poate folosi terapia de grup.
- Dacă tu sau cineva drag suferă de dependența de droguri, nu ezita să apelezi la un medic specialist psihiatru.