Depresia a fost o temă recurentă în viața pictorului american Edward Hopper (1882-1967), devenind cel mai cunoscut pictor al timpurilor noastre pentru reprezentarea extrem de convingătoare a melancoliei în arta sa. A reușit să redea coșmarurile în lumina zilei și insomnia în soarele revelator al dimineții.
Personajele din tablourile lui Hopper sunt aproape întotdeauna solitare. Dacă există mai multe persoane într-o imagine, par deconectate una de cealaltă, nu se privesc, comunicarea pare dificilă. Pictura sa, Hotel Room (Cameră de hotel) din 1931, este cea mai reprezentativă operă a sa. Vedem o femeie parțial dezbrăcată, singură, cu fața umbrită, într-o cameră de hotel îngustă. Se poate observa o lumină înfricoșătoare a dimineții venind în spatele ei. Poate suferă de insomnie?
Se spune că Hopper suferea de depresie și că singurătatea personajelor din multe dintre tablourile sale (chiar și atunci când erau în grup) reflecta propria sa singurătate. Temele operelor sale de artă sunt reprezentate în principal de scene rurale și urbane ale vieții americane: benzinării, moteluri, hoteluri, camere, teatre, scene de pe stradă, restaurante, peisaje marine. Noțiunile de solitudine, plictiseală, regret și resemnare domină opera sa. Stilul său a rămas consecvent de-a lungul carierei sale de peste 60 de ani. Rezistând tendințelor populare spre expresionismul abstract, Edward Hopper a devenit cel mai important pictor realist al Americii din secolul al XX-lea.
Edward Hopper s-a născut în Nyack, New York, urmând o școală privată, liceul Nyack, apoi Școala de Artă din New York. Era un copil timid, înalt, poreclit „lăcusta” (eng: Grasshopper). A călătorit de două ori prin Europa pentru a se inspira pentru opera sa, un ritual de inițiere pentru mulți artiști din acele timpuri, dar nu a fost impresionat de ceea ce a văzut. S-a întors în New York, unde a cunoscut-o pe artista Josephine Verstille Nivison, care era opusul său – vorbăreață, sociabilă, amuzantă. Hopper s-a căsătorit cu aceasta în anul 1942, la vârsta de 42 de ani. După căsătorie, Jo i-a interzis lui Hopper să folosească orice alt model feminin în afară de ea, fapt ce se poate observa în tablourile sale. Hopper era într-o relație de iubire și ură cu arta comercială din care își câștiga existența, fiind foarte bun la ceea ce face, dar urând-o. A ajuns să picteze pentru sine în zilele libere. Artistul a început să se izoleze din ce în ce mai mult, fiind profund nemulțumit de cariera sa, deși picturile sale se vindeau bine. Hopper a murit de cauze naturale în studioul său de lângă Washington Square din New York pe data de 15 mai 1967.
