Psilocibina/ciupercile halucinogene

Psilocibina (4-fosforiloxi-N, N-dimetiltriptamina) este un metabolit secundar pe bază de indol produs de numeroase specii de ciuperci. Ciupercile halucinogene, denumite și ciuperci „magice” (magic mushrooms), conțin halucinogenul serotoninergic psilocibină. Psilocibina și metabolitul său activ psilocina sunt similare cu dietilamida acidului lisergic (LSD).

Scurt istoric

Indienii azteci din America de Sud se refereau la ea ca teonanacatl, adică „carnea lui Dumnezeu” și era folosită în ritualuri religioase și vindecătoare. Misionarii spanioli din anii 1500 au încercat să distrugă toate înregistrările și dovezile utilizării acestor ciuperci. Cu toate acestea, un frate și istoric franciscan spaniol din secolul al XVI-lea a menționat teonanacatl în scrierile sale extinse, fascinând etnofarmacologii secolului al XX-lea și ducând la o căutare de zeci de ani a identității teonanacatlului. Căutarea lor a condus în cele din urmă la un eseu foto din 1957 într-o revistă populară, care descrie pentru lumea occidentală utilizarea acestor ciuperci. Micologul francez Roger Heim, care a identificat mai multe dintre speciile de ciuperci Psilocybe, a trimis 100 g probă de ciuperci uscate Psilocybe mexicana spre analiză lui Albert Hoffmann, chimistul de produse naturale de la Sandor Pharmaceuticals, care descoperise LSD în 1943. Hoffmann a ingerat 2,4 g de ciupercile uscate pentru a se convinge că ciupercile erau într-adevăr active. În cele din urmă substanța activă a fost identificată de către acesta în 1957 și sintetizată chimic în 1958. În ultimii ani studiile clinice au arătat potențialul utilizării în psihiatrie a acestui compus. Ar putea fi folosită în psihoterapia asistată de psilocibină în tratarea depresiei (psilocybin-assisted psychotherapy), în tratarea anxietății și a anumitor dependențe.

Ce efecte are psilocibina?

Psilocibina, un halucinogen triptaminic clasic, are proprietăți similare dietilamidei acidului lisergic (LSD) și mescalinei, dar structură chimică ușor diferită.

Această substanță psihoactivă halucinogenă afectează sistemul nervos central rapid (în decurs de 0,5-1 oră de la ingestie), producând ataxie (incapacitatea de a coordona mișcările), hiperkinezie (creștere a activității musculare care poate duce la mișcări anormale excesive, mișcări normale excesive sau o combinație a ambelor) și halucinații.

Psilocibina este precursor al psilocinei, ceea ce înseamnă că nu este activă până când nu este transformată în psilocină în organism. La intrarea în organism, psilocibina este defosforilată în psilocină în mucoasa intestinală de fosfatază alcalină și esterază nespecifică.

Spre deosebire de LSD, psilocina nu are niciun efect semnificativ asupra receptorilor dopaminei și afectează sistemul noradrenergic doar la doze foarte mari.

Se crede că efectele psihedelice ale psilocinei provin din activitatea sa agonistă asupra receptorilor serotoninei 5-HT2A / C și 5-HT1A.

Efectele halucinogene apar de obicei în primele 20 până la 40 de minute de la utilizare, apoi dispar în decurs de 3 până la 6 ore. Pragul de intoxicație al psilocibinei este de aproximativ 40 mcg/kg corp. Există un procent scăzut de psilocibină în majoritatea soiurilor de ciuperci, deci acesta corespunde la aproximativ 1 până la 2 g de ciuperci uscate.

Psilocybe cubensis este una dintre cele mai frecvent utilizate specii de ciuperci psilocibine. Dozele pentru consumul oral pentru ciuperci cubensis uscate sunt în general considerate a fi:

Prag: 0,25 g – 0,5 g
Slabe: 0,5 – 1 g
Frecvente: 1 – 2,5 g
Puternice: 2,5 – 5 g
Grele: 5 g +

Efecte subiective:

• halucinații vizuale cu ochii închiși sau deschiși;
• distorsiunea timpului;
• introspecție sporită;
• gândire conceptuală;
• euforie;
• senzație de pierdere a ego-ului (ego loss);
• empatie crescută;
• emoții simultane;
• îmbunătățirea și distorsiunea sunetului, aprecierea muzicii;
• catharsis (= eliberarea sub formă de emoție a unei reprezentări refulate în inconștient);
• suprimarea dependenței;
• îmbunătățirea senzațiilor tactile;
• efecte transpersonale => spiritualitate sporită și un sentiment de interconectare între umanitate și o putere superioară;
• efecte multisenzoriale => sinestezie;

Reacții psihologice adverse posibile => mai ales în rândul celor predispuși la boli mentale:

• anxietate severă, atac de panică;
• paranoia;
• delir;
• psihoză;
• tulburarea persistentă a percepției prin halucinogene/ hallucinogen persisting perception disorder (HPPD) (flashbacks);

Efecte fizice posibile:

• sedare;
• analgezie (lipsa durerii);
• senzații corporale spontane;
• greață, vărsături;
• căscat excesiv;
• urinare frecventă;
• contracții musculare;
• halucinații olfactive;
• dilatarea pupilelor;
• hipersalivație;
• crize epileptice;
• hipertensiune arterială;
• ușoară creștere a temperaturii corporale;

Clasificare

Ciupercile halucinogene sunt clasificate în mai multe clase:

• ciuperci cu cap neted – Psilocybe (cubensis, semilancelata, tampanensis, mexicana, caerulipes, bohemica, arcana);
• Stropharia (cubensis, coronilla);
• Conocybe;
• Inocybe;
• Hypholoma;
• Pluteus;
• Panaeolus (subalteatus, cyanescens);
• Copelandia (crește în Taiwan);
• Gymnopilus (spectabilis);
• Psathyrella (foenisecii).
• Gerronema;
• Agrocybe;
• Mycena.

Metabolismul psilocibinei

Odată ingerată psilocibina, aceasta este absorbită și suferă metabolizare hepatică, unde este defosforilată rapid în psilocină activă. Psilocina intră în circulația sistemică și trece în creier unde își poate exercita efectele psihoactive. Se elimină pe cale urinară aproximativ 65%, iar pentru restul de 25% excreția se realizează prin bilă și fecale. Deși majoritatea substanței rămase este eliminată în acest mod în decurs de 8 ore, este încă detectabilă în urină după 7 zile.

Un studiu recent a constatat că timpul de înjumătățire prin eliminare al psilocinei este de aproximativ 3 ore (± 1,1 ore) la adulții sănătoși, în funcție de caracteristicile individuale și de calea de administrare.

După ingestia orală efectele apar în 20-60 minute, faza de platou durează 2-4 ore, come-down-ul 1-3 ore, iar efectele de după între 1-24 ore (în funcție de doză).

Care sunt căile de administrare ale psilocibinei?

Psilocibina poate fi preparată sintetic, dar în afara mediului de cercetare, aceasta nu este folosită de obicei în această formă.

Psilocibina prezentă în anumite specii de ciuperci poate fi ingerată în mai multe moduri: prin consumul de ciuperci proaspete sau uscate, prin prepararea de ceai sau prin combinarea cu alte alimente pentru a masca gustul amar. Rar se administrează intravenos.

Cum interacționează cu alte substanțe?

O primă problemă care ar putea apărea în cazul interacțiunii substanțelor care acționează asupra serotoninei (adică combinarea substanțelor din tabelul de mai jos) este „sindromul serotoninei”, un posibil sindrom care pune viața în pericol și care apare atunci când există prea multă serotonină în organism.

Sindromul serotoninergic se manifestă, în cazurile ușoare, prin hipertensiune arterială și tahicardie. În cazurile moderate apare hipertermia (febra), agitația, hiperreflexie, tremor, diaforeză intensă (transpirații abundente), dilatarea pupilelor și diaree. În cazurile severe, temperatura corpului poate crește până la 41*C, putând fi asociate convulsiile și rabdomioliza. În cazul apariției acestui sindrom este necesară asistență medicală imediată.

Cum se tratează intoxicația acută și cronică cu psilocibină?

Psilocibina nu dă dependență fizică și psihică. Totuși, în cazul în care o persoană folosește cronic această substanță, se folosește psihoterapia după întreruperea consumului drogului.

În cazul atacurilor de panică, anxietății și paranoiei se pot folosi benzodiazepine și se susține psihologic pacientul.

În cazul apariției unor tulburări psihiatrice asociate, acestea trebuie diagnosticate și tratate de către un medic specialist psihiatru.